Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel • 29 iunie

Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileii, şi se chema Simon, înainte de a se întâlni cu Domnul. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „Cel întâi chemat” la slujirea credinţei. Era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece ucenici si, deseori, vorbea in numele Apostolilor, rugând pe Învăţătorul să le tâlcuiască înţelesul tainelor credinţei. Numele său evreiesc era Simon însă Iisus l-a schimbat în Petru sau Chefa (Piatră).

Era de neam iudeu, s-a născut în Galileea în anul 10 î.Hr.Petru este fratele Sf.Apostol Andrei – cel care a adus creştinismul în ţara noastră. Avea meseria de pescar şi era căsătorit.

Înainte de a deveni Apostol al lui Iisus şi-a făcut ucenicia la Sfântul Ioan Botezătorul. După o minune înfăptuită de Iisus pe când pescuia, Petru este chemat să devină „pescar de oameni”. De la Sfântul Petru ni s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor 8 cuvântări precum şi 2 epistole care îi poartă numele.

Era o fire înfocată, cinstită şi plină de rodire pentru Hristos şi gata, oricând, la uitarea de sine. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos, nu şi-a putut învinge slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul său, tocmai când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa.

Cu multe lacrimi şi cu mult zbucium, a ispăşit el întreita lui lepădare de Domnul, iar, la cea de a treia arătare a Domnului Înviat, ucenicilor Săi, Petru redobândeşte vrednicia de Apostol, mărturisind de trei ori dragostea lui către Mântuitorul.

După Înălţarea la Cer a Domnului şi după pogorârea Duhului Sfânt, a început strădania, cea fără odihnă, pentru răspândirea credinţei şi, ca si ceilalţi Apostoli, Sfântul Petru nu a precupeţit nici o osteneala pentru împlinirea poruncii Mântuitorului, de a vesti adevărul mântuirii.

În ultima parte a vieţii a trăit la Roma unde a şi fost crucificat cu capul în jos pe data de 29 iunie 67. Sfântul Petru a îndurat moarte de Mucenic, în vremea prigoanei împotriva creştinilor, dezlănţuită de crudul împărat Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astăzi se înalţă strălucita basilica ce-i poartă numele.

Sfântul Apostol Pavel, deşi nu a făcut parte dintre cei 12, este considerat cel mai mare propovăduitor al învăţăturii lui Hristos. S-a născut între anii 1-5 d.Hr. în Tars dintr-o familie de iudei de vază. Deşi făcea parte din seminţia lui Beniamin şi era fariseu, era cetăţean roman. Numele său evreiesc este Saul (furtună).

Studiază la şcoala marelui învăţat Gamaliel, devenind zelos păzitor al legii si aprig prigonitor al creştinilor. Participă chiar la uciderea Arhidiaconului Ştefan, păzind hainele ucigaşilor.

Devine creştin pe când mergea la  Damasc pt. a-i prigoni pe creştini, când i se arată Iisus si îl întreabă: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”.Episcopul Damascului, Anania, îl botează în anul 34-35 si îi este schimbat numele în Pavel (linişte/odihnă). Tot acum îşi recapătă vederea pe care şi-o pierduse în urma revelaţiei.

Pentru a fi salvat de la moarte, creştinii îl coboară cu un cos peste zidul cetăţii. Datorită credinţei sale şi zelului arătat în răspândirea creştinismului, este închis de 3 ori: 59-61 în Cezareea; 61-63 în Roma; 66-67 tot în Roma.

Este decapitat (pentru că era cetăţean roman) în aceeaşi zi cu Sfântul Petru, în timpul împăratului Nero.

A scris 14 epistole iar ultima «scrisă în 66 la Roma» este considerată testamentul său spiritual (II Timotei).

Bărbat învăţat, fariseu şi rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător al întregii învăţături din vremea sa. Se numea Saul înainte de a veni la credinţa. Pavel a prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credinţa in Hristos si propovăduiau Învierea Lui.

Pe când călătorea spre cetatea Damascului, spre a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat in chip minunat, şi a crezut in El, lepădând rătăcirea in care trăise pana atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinţei creştine si, sub noul nume de Pavel, a fost unul din cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.

„Cei ce sunteţi între apostoli, mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii sa dăruiască si sufletelor noastre mare mila.”

Prof. Monica ZGÎRCEA, Şcoala Generală Nr. 4 – Vulcan