Publicat de: † Parohia Ortodoxă Română Centrul Vechi - Vulcan | Octombrie 7, 2010

† Lumină din Lumină • Nr.6 • Septembrie MMX

A apărut Lumină din Lumină, Nr.6, Septembrie 2010, periodic editat de Parohia Ortodoxă Română Centrul Vechi – Vulcan, cu binecuvântarea † P.S. Gurie Georgiu, Episcop al Devei şi al Hunedoarei, prin grija Pr. Paroh Ic. Mănăsuc Zgîrcea şi a lui Ioan Dorel Şchiopu. Cei ce doresc să ni se alăture în acest proiect editorial ne pot contacta la adresa de e-mail: zgirceasandu@yahoo.com. Mulţumim Asociaţiei culturale Semn – Târgu Jiu pentru sprijinul acordat. Descarcă format .pdf  _lumina din lumina 06

NU MAI PUNEŢI PREOŢII LA ZID! În general, cu excepţia marilor praznice, din buletinele de ştiri lipsesc cele referitoare la viaţa religioasă. Chiar şi atunci când apar astfel de ştiri, sunt prezentate mai ales din perspectiva lor mondenă, iar semnificaţia sărbătorii respective sau conţinutul predicii sunt trecute în plan secundar.

Putem afla, în schimb, cum au călătorit enoriaşii, cu ce mijloace de transport, câte sute de metri are lungimea şirului de oameni care aşteaptă să fie miruiţi, etc. Un aspect de interes cvasi-general pare a fi cel referitor la numărul exact şi precis de sarmale pe care organizatorii le-au pregătit pelerinilor sosiţi din toată ţara.

Se spune că rolul televiziunilor nu este acela de a face educaţie. Acestea, fiind societăţi comerciale, caută să facă… profit, chiar dacă audienţa este asigurată pe criterii cel puţin discutabile. Numai că, în acest fel, reuşesc să ducă o muncă asiduă în direcţia anti-educaţiei.

Atunci când subiectul ştirilor TV este un preot, poţi fi sigur că ştirea respectivă este negativă. Nimeni nu contestă că, aşa cum în orice pădure există uscături, pot fi şi preoţi care cinstesc mai puţin harul ce le-a fost dat prin punerea mâinilor pe capul lor. Dar, a scoate în evidenţă în cadrul ştirilor, cu preponderenţă aspectele negative despre preoţi este cel puţin o abatere de la deontologia jurnalistică.

Avem atâţia mari duhovnici în ţara noastră, avem atâţia mari preoţi, ierarhi, călugări, renumiţi pentru harul şi curăţenia lor sufletească. Pentru echilibru sau, măcar pentru neutralitate faţă de Biserică, ar trebui să se publice ceva şi despre ei în contrapondere. Dar nimeni nu riscă să-l supere pe zeul AUDIENŢĂ.

În ultimă instanţă, problema ştirilor negative despre unii membri ai Bisericii nu deranjează prin aspectele prezentate, dar sunt absolut nesemnificative prin frecvenţa cazurilor. Din acest punct de vedere, este incorect şi nepotrivit ca –  urmare agresivităţii mediatice cu care sunt prezentate – să fie percepute şi apreciate de marele public, drept reprezentative pentru Biserica Ortodoxă din România.

Când un păcătos vrea să se îndrepte, să apuce calea pocăinţei creştine, prima grijă pe care o are diavolul este aceea de a-l împiedica să ajungă la Sfânta Biserică. Motive nu trebuie să caute omul, aici se descurcă „cel rău”. Omul trebuie doar să le urmeze. Probabil că aţi auzit de povestioara cu cârciuma şi Biserica. În timp ce la uşa cârciumii păzea doar un singur diavol care avea grijă să nu iasă oamenii prea repede de acolo, la uşa Bisericii erau mii de diavoli care aveau grijă să nu intre păcătoşii la Sfânta Liturghie.

Cel mai periculos efect al promovării unor astfel de ştiri este acela de a oferi celor care se luptă cu diavolul, în drumul spre îndreptare, motive pentru întoarcerea din acest drum. Bineînţeles, mă refer la cei slabi, care abia vor apuca să spună: „cum să merg la Biserică, nu ai văzut ce s-a spus la TV, despre cutare preot?”  Sigur că nu este decât un mod de a se minţi pe sine, de a căuta o scuză neputinţei sau nevoinţei sale şi că, odată cu această concluzie, diavolul râde de bietul om. Cu satisfacţia misiunii împlinite. Aceea de a-l ţine pe păcătos departe de Biserică.

Trebuie să ştie tot creştinul că harul preotului nu scade atunci când preotul se abate de la rigoarea pe care misiunea lui creştină o impune. Spre exemplu: un botez săvârşit de un preot beat are exact aceeaşi valoare ca şi când ar fi fost săvârşit de unul virtuos. Ce socoteală va da preotul pentru faptele sale – este altă discuţie.

Am auzit opinii prin care, (culmea!) unii preoţi erau acuzaţi tocmai de lipsa de rigoare, de severitate în aplicarea sfintelor canoane şi de prea multă îngăduinţă faţă de cei care greşesc. Desigur, v-aţi dat seama că aceste opinii aparţin, în imensa lor majoritate, unora care nu prea au nici o treabă cu Biserica. Dar să nu ne pripim cu concluziile! Totuşi! Nu este nemaipomenit să întâlneşti oameni cu atâta dorinţă de înălţare spirituală?!

Păcatul este o boală a sufletului şi are nevoie de îngrijire la fel cum o infecţie trebuie tratată de un medic. Pentru că, aşa cum o infecţie netratată poate cauza moartea, păcatele nespovedite ne depărtează de mântuire, ceea ce e chiar mai grav decât a muri. Cu o infecţie mergi la doctor, o curăţă, aplică medicamentele necesare, după care revii la control să vadă medicul cum decurge vindecarea. Cu păcatul mergi la preot, te spovedeşti, ţi se recomandă canonul (care este medicament pentru îndreptare şi nu pedeapsă pentru păcat), apoi consulţi duhovnicul periodic pentru a nu mai cădea.

Sigur că acei pacienţi care sunt nemulţumiţi de un doctor au libertatea să caute altul mai bun, mai renumit. La Sf. Mănăstire Lainici am avut privilegiul să-l cunosc pe părintele Ignatie. Un mare duhovnic. Nu stătea la nici un fel de discuţie pe marginea  rigorii cu care trebuiau urmate rânduielile bisericii. Dar aveai impresia că te duce de mână spre mântuire. Am auzit, fără să vreau, concluziile unei bătrâne care tocmai se spovedise prima dată la părintele Ignatie, în timp ce le împărtăşea unei vecine care aştepta să-i vină rândul şi ei: „Fată-lică! (era olteancă), păi, dacă fac tot ce mi-a spus preotul ăsta, Sfânta Paraschiva ajung!”.

Îi asigur pe cei care nu vin la biserică pentru că sunt nemulţumiţi de preotul din parohia lor, că există în România duhovnici de care ţi-e frică să te apropii! Se simte în jurul lor sfinţenia şi parcă te simţi în pericol de a o pângări cu nevrednicia ta. Vă puteţi duce la ei.

Înainte, însă, trebuie să fiţi siguri că atitudinea faţă de preotul paroh nu este doar o scuză, doar un pact cu diavolul care, iată, a mai câştigat ceva timp în drumul vostru către îndreptare.   Ioan Dorel Şchiopu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: