Publicat de: † Parohia Ortodoxă Română Centrul Vechi - Vulcan | Octombrie 9, 2010

„La Ţebea, moţul Iancu e-ngropat, pentru neam el a luptat…”

Distinse oficialităţi, onorată Adunare!

Pornesc în scurta mea intervenţie de la cuvintele lui Avram Iancu care exprimă crezul său civic şi cea mai mare dorinţă a inimii sale: „Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea fericită!”. O spunea în vremuri mult mai grele decât cele pe care noi le trăim astăzi. Agresată din exterior, naţiunea noastră lupta atunci din toate puterile să-şi păstreze identitatea. Şi a reuşit!

Mihai Eminescu vibra atunci când se vorbea de „naţiune” şi atunci când îi vedea pe bieţii români oropsiţi din punct de vedere social. Parcă-l auzim acum vărsându-şi amarul în poezia „Doină”: „Vai de biet Român săracul! / Îndărăt dă tot ca racul, / Nici îi merge, nici se-ndeamnă, / Nici îi este toamna, toamnă, / Nici e vară, vara lui, / Şi-i străin în ţara lui”.

Astăzi, mai avem noi astfel de frământări nobile şi sentimente înalte privitor la ţară, neam şi istorie? Nu cumva ne-am anesteziat lăuntric şi nu mai vibrăm decât la „cele pământeşti”, la lucrurile materiale? Mai sunt printre noi titani precum Horea şi Avram Iancu? Sau ni s-a sterilizat naţiunea?

Ernest Bernea deplângea cu amar paralizia spirituală a românului contemporan care trăieşte doar prezentul, fără a da importanţă trecutului şi viitorului: „…el trăieşte doar prin simţurile trupului, atât de rafinate de civilizaţia aceasta de care suntem atât de mândri. A mânca bine, a îndrăgi femei frumoase, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi în lenea unui trup obosit de senzaţii tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel un adevărat dumnezeu făcător de minuni…” este deviza călăuzitoare în viaţă pentru oamenii mediocri. Discursul † PS Gurie GEORGIU la Ţebea…

Ne-am adunat aici nu doar să aducem omagiu tribunului Iancu ci şi să încercăm să-i reînviem în lumea de astăzi harisma. Poporul român are nevoie să fie călăuzit cu înţelepciune spre adevăratele valori. Are nevoie să se reîntoarcă la principiile creştine care-i pot lumina viaţa şi călăuzi destinul. Trecem printr-o gravă criză economică, dar ea poate fi uşor depăşită cu Dumnezeu.

La umbra gorunului lui Horea ne putem întreba: „Ce evenimente pozitive am trăit în ultimii 20 de ani, de când ne-am scăpat de comunism? Dacă suntem sinceri, vom vedea că avem şi motive de bucurie, nu doar de tânguire.

Pe vremea lui Avram Iancu, Transilvania era înstrăinată de Ţară, de România; astăzi istoria se repetă, sub altă variantă: Basarabia este înstrăinată şi aşteaptă ca noi să-i vedem lacrima de sânge de pe obraz. Şi acolo românii sunt străini în patria lor! Sunt înstrăinaţi ideologic şi perfid de rădăcinile lor!

De aceea, în încheiere, se cuvine să încercăm să vedem ce aşteaptă Dumnezeu de la noi, astăzi. Să ne întoarcem la Dumnezeu cu smerenie şi să ne analizăm lăuntric propria viaţă, propria conştiinţă de român, adâncul fiinţei noastre. Să facem aceasta în lumina cuvintelor pe care cu smerenie  le rostea un simplu creştin:

„Cercetându-mă cu seriozitate, coborându-mă în sufletul meu, îmi dau seama că nu-L iubesc pe Dumnezeu, că-l urăsc pe aproapele meu, că nu cred cu adevărat în cele ce spune Biblia şi sunt plin de mândrie deşartă. Nu-l iubesc pe Dumnezeu că, dacă L-aş iubi, mai mult m-aş gândi la El, şi orice gând despre Dumnezeu mi-ar aduce în suflet o plăcere deosebită. Dimpotrivă, eu mă gândesc mai des şi cu mai multă desfătare la cele pământeşti, în timp ce cugetarea la Dumnezeu nu-mi pricinuieşte decât greutate.

Eu nu numai că nu mă desfăt în rugăciune, ci simt o greutate tocmai în timpul când mă rog, mă lupt cu oboseala, slăbesc din pricina trândăviei şi sunt gata să mă îndeletnicesc cu altceva. În vorbirile despre lucrurile nefolositoare, despre cele neînsemnate pentru suflet, eu simt plăcere, iar în vorbirile despre Dumnezeu sunt obosit şi chiar atunci când uneori sunt atras, fără voie, spre vorbiri duhovniceşti, caut să trec mai repede la conversaţiile care îmi măgulesc patimile…”

Apoi, constat că „n-am dragoste pentru aproapele, căci departe de a mă hotărî, potrivit Evangheliei, să-mi pun sufletul pentru binele aproapelui, eu nu-mi jertfesc nici măcar liniştea, cinstea, fericirea, în folosul fratelui meu. Dacă l-aş iubi ca pe mine însumi, aşa precum cum porunceşte Evanghelia, atunci nenorocirea lui m-ar durea şi pe mine, iar fericirea lui m-ar umple şi pe mine de bucurie. Pe câtă vreme eu ascult cu mult interes povestirile despre necazurile aproapelui, nu mă întristez, nu-mi plânge inima de durere, ci stau nepăsător şi simt parcă o plăcere când aud astfel de istorisiri”.

„Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea fericită!” – dacă acest dor al lui Avram Iancu devine şi dorul nostru, al fiecăruia, atunci şi mântuirea ne-o câştigăm, şi fericirea – cât este posibil, pe pământ – o dobândim!

Este sărbătoare astăzi şi doresc să închei pe un ton optimist, pentru că Domnul Hristos ne spune: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).

Anunțuri

Responses

  1. Felicitari pentru blog si articol!

    EMINESCU SECRETUL POLITIC

    ECONOMISTUL MIHAI EMINESCU

    HOLOCAUSTUL. MISCAREA LEGIONARA

    CORNELIU ZELEA CODREANU SI ION ANTONESCU

    LEGIONARII MOTA SI MARIN

    NICOLAE IORGA SECRET
    http://www.scribd.com/NICOLAE-IORGA-SECRET-Radu-Mihai-Crisan/d/29241207

    Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).

    Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: